Pestii ovipari
Majoritatea pestilor de acvariu sunt ovipari, icrele fiind depuse de femele si fertilizate de mascul. Atunci cand ovarul femelei este umflat, ea este gata sa depune. Pentru acest lucru este suficient un stimul: fie lumina naturala, fie o shimbare a apei, fie o variatie a temperaturii. Depunerea in sine constituie un adevarat ritual, care variaza ca "spectacol" in functie de specie. Dar, in linii generale, masculul seduce femela (sau in alte cazuri, o brutalizeaza), isi combate violent rivalii, apoi femela elimina icrele care sunt imediat fecundate de mascul. De aici mai departe exista mai multe comportamente in ceea ce priveste ingrijirea icrelor, dupa cum vedea mai departe. Dupa perioada de incubatie, care dureaza cateva zile (timp in care embrionul se dezvolta), membrana este rupta de larva care se agita inauntru. aeasta larva se deosebeste de adult prin forma si marimea organelor. Ochiul este foarte dezvoltat (pentru a-l ajuta sa supravietuiasca) si are o vezicula vitelina care il hraneste in primele zile. Larva va evolua timp de cateva zile pana la cateva saptamani, transformandu-se in alevin, apoi in adult.
In functie de comportamentul lor in timpul depunerii si al modului cum isi ingrijesc icrele, pestii se impart in mai multe grupe, prezentate in amanunt in cele ce urmeaza. Vor fi prezentate conditiile din mediul lor natural, deoarece acestea explica comportamentul lor, care uneori poate aparea bizar.
Pestii care isi imprastie icrele: Din aceasta categorie fac parte Barbus, Danio, unii Rasbora, unele Characine si specii inrudite, Carassus. Acesti pesti manifesta un comportament parental minim sau inexistent. Aceasta se datoreaza conditiilor din mediul lor natural, in care icrele (adezive sau non-adezive), dupa fertilizare, sunt ascunse in ape tulburi sau duse de curent, orice ingrijire fiind deci de prisos. In acvariu, pestii sunt gata de reproducere cam odata pe saptamana. Icrele lor nu dispun de protectia naturala din mediul salbatic, deci se impun unele masuri, cum ar fi plasarea de pietre rotunde pe fundul acvariului sau umplerea acvariului cu plante. Parintii trebuie scosi din acvariul de reproducere dupa depunere.
Pestii care isi ingroapa icrele, din care pentru acvariofilie sunt interesanti Killi. Acesti pesti incearca sa-si protejeze icrele, chiar daca multi nu ajung sa-si vada progenitura. Aceasta se datoreaza faptului ca baltile si cursurile de apa in care traiesc seaca complet odata pe an. De aceea, adultii depun inaintea sezonului uscat si isi ingroapa icrele in noroiul de pe fund pentru a putea supravietui. Odata cu inceperea sezonului ploios, icrele eclozeaza, iar noua generatie nu are la dispozitie decat cateva luni pentru a se maturiza si depune. Killi americani in general plonjeaza in noroi pentru a depune, in timp ce la pestii africani femela formeaza din inotatoarea anala un canal prin care icrele trec in substrat. In acvariu, deoarece apa - normal - nu seaca, ciclul de viata al acestor pesti depaseste un an. Pentru a substitui malul raurilor, se poate folosi o turba umeda. Unii Killi isi adapteaza metoda de depunere si depun in tufe dese.
Pestii care fac depozite de icre: Printre acestia se numara: Corydoras, Cichlide, unii Rasboras, Copella arnoldi, Centrarchidae, Callichthyidae. Cichlidele sunt pestii reprezentativi ai acestei categorii. Acestia au rutine de depunere foarte complexe si standarde inalte de ingrijire a icrelor. Ei isi selecteaza proprii parteneri, apoi aleg si curata cu grija locul de depunere, uneori inlaturand plantele si pietrisul pana ajung la sticla. Locul ales poate fi la vedere, pe o frunza sau pe o suprafata neteda, sau ascuns intr-o pestera. Ei vor indeparta cu forta orice alti pesti din zona. Dupa depunere si fertilizare perechea ventileaza icrele si uneori le muta in alte locuri pana eclozeaza. Primele 2-3 saptamani dupa ce larvele devin alevini, parintii ii insotesc pe unde inoata pentru a-i proteja. Putine specii cu acelasi cimportament la depunere au dezvoltat simtul responsabilitatii in aceeasi masura ca Cichlizii. Totusi, Copella arnoldi ia precautii extreme la depunerea icrelor, acestea fiind eliminate de femela si fertilizate in afara apei, pe fata inferioara a unei frunze, care in acvariu este inlocuita adesea de geamul-capac.
Pestii la care incubatia are loc in gura: Acestia sunt unii Cichlizi si unele specii de Betta. Acesti pesti isi construiesc un loc de depunere, adesea un crater elaborat in pietris si isi depun icrele in el. Apoi femela (sau in unele specii, masculul) le culege si le incubeaza in gat. La unii pesti icrele sunt culese dupa fertilizare, dar la altele acest proces are loc in timp ce acestea sunt luate din pietris. La acestia din urma, femela este atrasa catre inotatoarea anala a masculului de niste pete stralucitoare imitand icrele. Cand femela incearca sa ia icrele, masculul emite sperma care fertilizeaza icrele din gura femelei. In timpul incubatiei, care dureaza aprozimativ doua saptamani, femela nu mananca nimic.
cu acordul www.e-betta.comPestii care construiesc cuib de spuma: Dintre acestia fac parte Betta Splendens, Gourami, unele Centrarchidae, unii Cichlizi si cateva Callichthyidae. Acestia construiesc cuiburi de spuma in care isi depun icrele fertilizate si in care acestea sunt pazite pana eclozeaza. Aceste cuiburi, de obicei construite de mascul, sunt alcatuite fie din bule aglutinate cu ajutorul salivei la suprafata apei, fie sunt zone pentru depunerea icrelor la fundul apei. Masculul aduce femela langa cuib si fecundeaza icrele inainte de a le depune in cuib. Dupa incheierea depunerii, masculul indeparteaza femela cu violenta, de aceea trebuie indepartata imediat dupa ce depune. Masculul pazeste apoi inversunat icrele.
Pestii vivipari
Acest tip de inmultire este prezent la Poeciliidae. Viviparii dau nastere la aproximativ 30-200 de alevini la diferite intervale. Unele femele sunt capabile sa depoziteze sperma in corpul lor timp de mai multe luni, astfel incat depuneri succesive pot avea loc in urma unui singur act sexual. Alevinii se nasc vii si incep imediat sa-si caute hrana. Evident, acestia sunt cel mai usor de reprodus pesti, reproducerea reusind si incepatorilor.
Pregãtirea reproducerii
Aceasta incepe cu selectarea unui mascul si a unei femele compatibili si fara defecte fizice. De asemenea, nu trebuie ca aiba deficiente de colorit care s-ar putea transmite la pui, trebuie sa fie maturi si cu o conditie fizica optima. In cazul majoritatii pestilor ovipari selectarea se poate face de catre acvariofil; totusi, Cichlizii isi aleg singuri perechea. Diferentierea sexelor poate fi destul de dificila la ovipari. Exista diferente fizice, dar pentru a le detecta este necesar un ochi antrenat. Masculii sunt de obicei mai supli, au culori mai stralucitoare si inotatoare mai lungi decat partenerele lor. Femelele sunt mai robuste privite de sus, datorita icrelor. Unii masculi (de exemplu Carassus) dezvolta niste bubite albe pe exteriorul branhiilor si pe cap in perioada reproducerii, in timp ce alte specii isi schimba culoarea. De asemenea, si observarea comportamentului pestilor poate da indicii, desi in unele cazuri singura solutie poate fi pur si simplu asteptarea pana cand pestii incep sa se cupleze singuri. In imaginea alaturata,zona marcata este de urmarit la o femela de vivipari. Observati si "corpolenta" femelei de sus. Diferentierea la vivipari este usoara.
Mai mult, profilul femelei gravide se mareste, zona din jurul orificiului genital se intuneca la culoare, iar spre sfarsitul gestatiei devine mai robusta. Pentru o inmultire optima, se poate apela la metode de conditionare a pestilor, mai ales la cei ovipari. Astfel, pesti pot fi hraniti cu hrana calitativa, mai ales hrana vie. Perechea potentiala se poate separa cu doua saptamani inainte de depunere. Separarea poate avea loc in acvariul de reproducere, cei doi pesti fiind despartiti de un geam transparent. Cateodata aceasta metoda devanseaza momentul depunerii. Cand pereche este pregatita, se indeparteaza geamul. Cu speciile care-si selecteaza singure partenerii aceasta separare nu este necesara. In loc de asta, inaintea transferarii in acvariul de reproducere, se observa o perioda de timp grupul din care se intentioneaza selectarea partenerilor pentru a vedea daca anumiti pesti manifesta interes unul pentru celalalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu